În cabana din mijlocul pădurii, dimineața nu miroase a cafea. Miroase a rășină, a rouă, a iarbă proaspătă. Mobilele nu mai au nevoie să dea deșteptarea, pentru că ciocănitorile ne-au trezit deja curând după răsăritul soarelui. La ora 8.30, podelele de lemn troznesc deja sub pașii grăbiți ai participanților la tabăra de vară Blue Heron 2013 – bursieri ai Fundației, traineri, organizatori. Nu e timp de pierdut. Florin, instructorul de activități sportive, ne așteaptă să începem înviorarea la 9 fix. Un gest de disciplină care ne unește de la prima oră a zilei. Matinalii sunt deja in fata cabanei, pregătiți. Îi privim pieziș, cu o urmă de invidie. Știm deja cine va fi în fruntea plutonului, la alergare, de parcă și-ar lua doza de energie o dată cu spălatul pe față: Martha, Coco, Gabriel&Gabriel (da, avem 2 Gabrieli, 2 Aline, 2 Daniele…)
Jogging, gimnastică, exerciții de respirație, o porție sănătoasă de râs. Pe drumul către micul dejun, grupul celor 25 de bursieri Blue Heron pare o familie. Sau cel puțin o echipă – debordând de poftă de viață (și de mâncare), de planuri și idei, de dorință de a se descoperi unii pe ceilalți. Aprope de necrezut – s-au cunoscut prima oară cu o zi în urmă. Așa începe prima zi a Taberei de vară Blue Heron, în iulie 2013.
Pentru a treia vară, Stefania Magidson, președinta Fundației Blue Heron, împreună cu Daniela Șerban și Adrian Păduraru, fondatorii asociației AED LUDENS, oferă bursierilor cinci zile de aventură, relaxare și formare. In aerul năucitor de curat și peisajul pitoresc al pădurilor de la Cheile Râșnoavei, fiecare zi e un carusel de experiențe, întâlniri, descoperiri.
Jocuri serioase
Stefania Magidson le dăruiește cartea lansată în luna iunie ”În Cautarea Magicianului Alb – Psihologia spirituală în manifestarea destinului”. O vor citi cu nesaț, vor găsi unele răspunsuri la întrebările lor despre viață, divinitate și lumi interioare, iar pe altele le vor înțelege mai târziu.
Cu tânărul regizor Tedy Necula bursierii vorbesc despre echilibru – despre forța interioară care te ancorează în realitate atunci când reperele se clatină.
Artistul și scenograful Ion Nedelcu îi poartă în culisele Hollywoodului, acolo unde prind viață poveștile marelui ecran. ”Lumea întreagă e o scenă” spunea Shakespeare. Ion Nedelcu îi face să o privească astfel mai mult ca oricând și să reflecte la rolul lor în ea.
Simularea interviului de angajare coordonată de Ada Lungu e un joc, dar un joc serios. Intrigați și atenți, conștienți că, foarte curând, exercițiul va deveni realitate, bursierii își asumă, pe rând, rolurile de angajat și angajator, își analizează prestația, se ajută reciproc să câștige pricepere și siguranță.
Mihaela Constantinescu, directorul programului de mentorat, îi provoacă la o ”răsturnare”de perspectivă – să-și privească viața ca pe o poveste interesantă. Povestea oricărei vieți poate fi spusă ca o poveste tristă, marcată de regret, lipsuri și frustrări, sau ca o poveste frumoasă, al cărui personaj a răzbit prin dificultăți, și-a croit drumul și a câștigat siguranța că va găsi întotdeauna o cale de a–l continua.
Vlad Panait, mentor și antreprenor de succes este, el însuși, exemplul viu al ”devenirii” despre care vorbește. Bursierii îi urmăresc ideile cu sufletul la gură, de parcă ar zbura prin camera, ca fluturii. La finalul discursului lui, par, într-adevăr, pregătiți să se desprindă de trecut ca să îmbrățișeze un viitor diferit.
Atelierul de animație al Brândușei Bălan condimentează serile răcoroase cu o experiență creativă complet nouă pentru toți bursierii. Asta nu înseamnă că nu se vor pricepe să realizeze un film veritabil de animație, cu poveste, decoruri, personaje.
Daniela Șerban și Adrian Păduraru sunt magicienii care țin ritmul zilelor, al activităților, cu interludii jucăușe. Împreună cu Florin Șerbănescu, fac din jocurile de socializare și activitățile fizice un deliciu de neuitat. Experiența de cascador, actor și sportiv de performanță a lui Florin, umorul lui spumos și cei aproape doi metri de la înălțimea cărora privește îi fascinează pe studenți. Lecțiile de echitație sunt așteptate cu o nerăbdare efervescentă. Drumețiile sunt un adevărat exercițiu de echipă. Cu ocazia excursiei la Rupea se proiectează filmul Samsara, documentarul filozofic aclamat în lumea întreagă, produs de Mark Magidson, soțul Stefaniei.
Seara, podeaua cabanei tresaltă sub pașii horelor populare pe care profesorul de dans, Florin Teodorescu ne învață să le danseze. Sentimentul de comuniune îi leagă, o dată cu brațele împletite. Ultima seară se încheie cu un ”bum” în sens literal. Mihai Axinte, actor și percuționist, dă ritmul unei explozii de veselie cu setul lui de tobe. La care nu bate numai el. Dimpotrivă. Pereții, timpanele, inimile vibrează în valurile improvizației de grup.
Prezența Cristinei Porșega, directorul de programe al Fundației, înseamnă mult pentru fiecare dintre ei. Până la tabără, Cristina a fost doar vocea caldă de la telefon care le-a anunțat bucuria de a fi bursieri, prietena de la distanță care îi ajută pas cu pas pe parcursul întregului an. Acum, e omul pe care îl cunosc față în față, cu care râd, dansează, descoperă.
Personaje, personalități
Peisajul Taberei nu sunt munții care se văd în zare. Sunt cele 23 de lumi, de suflete și de destine care se întrepătrund acum pentru prima de oară:
Pe Martha nu o vezi decât în mișcare. Vrea să ia parte la tot, să facă lucrurile să se întâmple, să mobilizeze oamenii. Martha e motorul oricărui grup, al oricărei idei. E întruchiparea spiritului de inițiativă și a energiei constructive. După câteva minute cu ea, și un melc ar deveni acrobat.
Gabriel O e ardelean în cel mai bun sens al cuvântului – sigur, calm, eficient. Cu un umor discret dar percutant. Tot ce face pare simplu. Până te apuci și tu… E un partener căutat și un adversar redutabil, la orice exercițiu. Nu vorbește mult, dar nici nu are nevoie. Are un zâmbet secret care spune multe.
Alina M a văzut răsărituri și apusuri de soare de pe multe meleguri deja. A plecat din țară în căutare de experiențe de viață multiculturale. Fără bani, fără garanții. Doar cu curaj și încredere în forțele proprii. Alina își propune lucruri care par imposibile. Imposibile după noi, nu și pentru ea.
Pe Gabriel S îl reperezi primul în orice grup. Până să afli că e inginer electronist, ești convins că e artist. Povestește, dansează, improvizează cu un talent remarcabil. Are o replică hazlie în vârful buzelor tot timpul, dovada unui spirit ager. Cum ziceam, îl reperezi ușor. E în mijlocul unui grup care râde.
Imola și-a ales o meserie care vindecă. Medic veterinar. Sub calmul ei aparent rece se ascunde o blândețe răbdătoare cu oameni și animale deopotrivă. Când își mângâie calul, simți că e făcută să aducă alinare. Își conduce viața așa cum conduce la dans – sigur și grațios.
Eficient și relaxat, Radu e stăpân pe orice situație. Totul îi iese bine, fie că e vorba să câștige la un joc de cărți sau să vorbească în public. E omul cu soluția. Ai vrea să-l invidiezi, dar nu poți. Poate e psihoterapeutul din el, care știe să spună cuvântul potrivit. Sau, poate, e încrederea pe care ți-o dă un prieten de nădejde.
Nadia pășește fără ezitare pe un teritoriu fascinant dar ermetic pentru mulți – cibernetică economică. Citește cărți scrise parcă într-un alfabet extraterestru, visează să creeze programe informatice așa cum alții visează la vacanțe exotice. Din miile de gânduri care i se ghicesc în spatele ochilor, îl spune întotdeauna pe cel mai potrivit.
Cornel are deja un pseudonim – Coco. Talentul lui de artist se manifestă și pe planșa pe care desenează, și pe scena pe care dansează și în stilul său vestimentar inconfundabil. Coco și-a început deja cariera de grafician. Știe să spună povești captivante prin forme, prin cuvinte, prin gest.
Pronunțat, numele Zsuzsannei începe cu ”S” de la soare. I se potrivește. Solară și dezinvoltă, Zsuzsi e colegul pe care ți-l dorești în echipă. Știe ce face, și, de cele mai multe ori, știe ce trebuie să facă și ceilalți. Nimic nu o descurajează, nimic nu îi scade entuziasmul. Nimic nu îi depășește puterile.
Perfecționismul lui Iulian se dezvăluie la atelierul de animație. Construiește cu precizie de inginer și talent de artist decorul poveștii, cadru cu cadru. E neiertător cu orice linie rebelă, cu orice material încăpățânat. Îți inspiră o încredere reconfortantă. Dacă se ocupă Iulian, e ok, ne putem relaxa…
Oana vorbește dulce, în grai moldovenesc. Ăsta e doar unul din ingredientele farmecului ei. Adaugă o energie neobosită, o privire pătrunzătoare, un râs molipsitor. Oana e ca un tort de ciocolată. Vrei să fie acolo și când sărbătorești, și când cauți alinare.
Claudiu a făcut deja atâtea lucruri bune încât CV-ul lui curge pe pagini multe mai ceva ca Nilul. E fondator de ONG, membru în mai multe consilii, inițiator de proiecte cu finanțare europeană. Claudiu este exemplul viu al filozofiei Fundației ”dă mai departe binele primit”.
Marina nu are doar priceperea, ci și răbdarea și blândețea unei asistente medicale care și-a luat misiunea să facă bine oamenilor. Dacă (Doamne ferește!) ar fi nevoie, am conta oricând pe ea să ofere primul ajutor. Marina face bine și fără medicamente în buzunar. Doar zâmbind…
Din vârful cetății Rupea,Daniel cuprinde împrejurimile cu aerul boem al celui care știe să absoarbă un moment de fericire. Daniel e tăcut în majoritatea timpului dar se animă la subiectele care îl inspiră. Își susține punctul de vedere într-o discuție și nu ezită să ajute pe oricine are nevoie.
Ionuț și-a salvat propria viață iar acum continuă să salveze vieți. E voluntar pe ambulanță de câțiva ani și planuiește să devină paramedic. Acum câțiva ani, însuși faptul de a supraviețui era improbabil pentru el. Azi, Ionuț și-a făurit o viață plină. De victorii, de prieteni, de lecții învățate. Și dăruiește, la rândul lui, din plin…
Alumnus eminent al programului, Daniela muncește ca să alăture palmaresului ei de realizări academice doctoratul în geologie. Maturitatea îi dă o aură aparte. Daniela are multe să îi învețe pe cei mai tineri, dar o face cu tact și prețuire. Și ia parte cu aceeași plăcere copilărească la jocuri și șotii.
Neuroștiințele au un specialist de viitor în Eliza. Diafană și discretă, studentă la medicină, Eliza are preocupări complicate și curajul să investigheze cel mai puțin cunoscut organ al corpului omenesc – creierul. Nu-I place să vorbească despre ea. Provocați-o însă să vă vorbească despre medicină…
Gigel te surprinde de câteva ori pe zi, cel puțin. Așa timid și blajin cum pare, poate rezuma situația cu o singură replică plină de istețime și umor. După ce vorbește Gigel, nu prea rămân multe de spus. Ambiția celorlați este să-l facă să zâmbească la fel de mult pe cât îi face el.
Cosmina e în mediul ei, aici, la Cheile Râșnoavei. Îndrăgostită de natură, specialist în protecția mediului, Cosmina poate numi aproape toți copacii și florile din jur. Colegii de tabără o provoacă, intrigați, și nu-I dezamăgește niciodată. Să fie acesta defectul ei? Cosmina nu știe să dezamăgească.
Lucian are un sistem de abordare a oricărei probleme, bine pus la punct. Pragmatism înnăscut sau educație de cibernetician. E exigent cu el însuși și înțelegător cu ceilalți. Nu termină un proiect fără să se pregătească deja pentru următorul. Mai ambițios. Întotdeauna.
Lângă Elvis vei găsi mereu un grup de oameni cu priviri atente. Student la medicină și pasionat de domeniu, Elvis e generos cu sfaturile. Explică pe îndelete, cu ingeniozitate și carismă. E prietenul care nu te lasă la nevoie. Va fi doctorul la care pacienții vin de drag, nu doar de boală.
Gheorghe a terminat facultatea, a lucrat, și-a înființat propria companie. Sub modestia și veselia lui se ascunde o comoară de idei și planuri serioase. Știe să asculte, stie să dăruiască. Te pierzi in fantezia optimistă că toți tinerii antreprenori îi seamănă. Pentru că vrei să o crezi, mult de tot.
Pe Alina C. am lăsat-o la sfârșit. Alina a înfăptuit transformarea cea mai spectaculoasă. În cele cinci zile ale taberei, a urcat, din abisul unde se luptă în fiecare zi cu o dizabilitate necruțătoare, până în vârful muntelui care este ea însăși. Spiritul ei ager și căldura sufletească au străbătut negura de tăcere în care a venit învăluită. În ultima seară, Alina a bătut la tobe, a dansat și ne-a vorbit minute în șir. Cu claritatea inteligenței care o caracterizează și a echilibrului regăsit cu eforturi supraomenești. Alina a demonstrat tot ce se poate demonstra despre ce înseamnă tabăra de vară pentru bursierii Blue Heron.
Mai departe, împreună
Pe măsură ce îi cunoști pe bursierii veniți în tabăra de vară, compasiunea lasă locul respectului și admirației. Au muncit mult, singuri, să facă din ei înșiși oamenii buni și puternici care sunt azi.
Despre bursa Blue Heron spun că a fost ca o fântână cu apă proaspătă pentru un călător însetat. Când vorbesc despre asta, ai vrea să fie acolo toți donatorii, voluntarii și prietenii Fundației. Ai vrea să le vadă lumina de pe chip și să le simtă emoția din voce. Ai vrea să vadă cât de departe au dus fiecare gest de atenție, grijă și încredere pe care l-au primit. Ai vrea să fie acolo toți cei care i-ar putea angaja, să vadă cât sunt de serioși, de perseverenți, de ingenioși, de dăruiți profesiei lor.
Ei nu au timp să se autocompătimească. Au planuri, vise, idealuri. Sunt nerăbdători să le pună în aplicare. Nu sunt însă nerăbdători să plece din Tabără. Chiar dacă e ultima zi. Chiar dacă taxiurile așteaptă să-i ducă la gară, chiar dacă trenurile vin să îi ducă acasă. Abia acum, la îmbrățisările interminabile, la ultimele povești spuse față în față, în aburul cafelei, se trădează nevoia lor de prieteni care să le împărtășească destinul, de mentori care să le lumineze momentele de cumpănă, de experiențe care să îi înalțe.
Sunt profesioniști de viitor. Sunt oameni frumoși. Sunt bursieri Blue Heron. Nu vor fi niciodată singuri.
